Den norske sommeren – Gărâna Jazz Festival 2023

Gărâna Jazz Festival 2023 m-a răsfățat anul acesta cu 4 și 1/2 trupe norvegiene pe care nu le-am mai ascultat live! Vineri, 7 iulie, sîmbătă, 8 iulie, și duminică, 9 iulie – trei zile așteptate cu înfrigurare care s-au transformat în evenimente semnificative pentru forma în care se prezintă lumii umila mea făptură, azi.

Per Mathisen & Jan Gunnar Hoff feat Per Mathisen & Jan Gunnar Hoff feat Nguyên Lê & Gary Husband

Invitat de multe ori la Gărâna, Per Mathisen a venit de fiecare dată cu alți muzicieni, care de care mai buni. Anul acesta s-a înconjurat doar de vedete – Jan Gunnar Hoff, unul dintre cei mai buni pianiști norvegieni (aveam să îl ascult live în premieră!) și vedetele internaționale Nguyên Lê – la chitară electrică și Gary Husband la tobe. Ploaia de peste zi s-a retras încet, încet pînă cei patru au urcat pe scenă. Și noi ne-am retras din fața scenei, preferînd să ne odihnim picioarele mai în spate și să savurăm concertul admirînd în același timp luna care își făcea loc printre nori. Poate și luna i-a inspirat în improvizațiile atît de intense și pitorești! Am uitat frigul! De fapt, acoperiți cu cuvertura muzicală aruncată dinspre scenă, ne-am încălzit zdravăn!

Sinikka Langeland – Vind og Sol: Sinikka Langeland – voce, kantele, Kristina Fransson – trompetă, Bendik Hofseth – saxofon, Jo Skaansar – contrabas, Markku Ounaskari – baterie

Sîmbătă am plecat devreme spre Poiană, ca să avem timp să mai stăm la taclale cu prietenii. Pe drumul dinspre pensiunea la care stăm de peste zece ani spre Poiana Lupului trecem mereu pe lîngă hotelul în care sînt cazați artiștii. Drumul era în reparații, așa că mergeam cu viteză redusă. Am trecut pe lîngă hotel, apoi în depărtare am văzut o siluetă feminină de călătoare, înaintînd pe marginea drumului ajutată de două bețe de trecking. Am trecut încet pe lîngă ea. Era Sinikka Langeland! Imagina ei m-a dus cu gîndul la Finnskogen, locul în care trăiește și creează, un loc pe care nu mi-l pot imagina fără ea. Acum nu îmi mai pot imagina porțiunea aia de drum din Crivaia fără ea!

Pe Sinikka Langeland o ratasem la Timișoara Jazz Festival 2022, livestreamul de atunci a fost fabulos și lăsase urme adînci de frustrare că n-am putut fi în sală. Pentru Gărâna Jazz Fest 2023 întîi a fost anunțat Trygve Seim ca saxofonist. Apoi, surpriza surprizelor! Bendik Hofseth avea să îl înlocuiască de atunci încolo! Spre regretul multor fani ai lui Trygve Seim și spre bucuria mea uriașă! Bendik Hofseth nu mai ieșise din Norvegia de ani și ani, nu mai speram să îl ascult live curînd. Așteptările mi-au fost împlinite cu asupra de măsură. Vocea sa unică la saxofon e ca un diamant șlefuit de un sculptor – poet. Improvizațiile lui, uneori în duet cu tînăra trompetistă Kristina Fransson, au amplificat cealaltă voce unică, a Sinikkăi Langeland. Vin og Sol se inspiră din versurile proaspătului laureat Nobel Jon Fosse. Peisaje prinse în cuvinte, cuvinte transformîndu-se în sentimente de durere, frică, uimire, bucurie sub coardele kantelei și ale contrabasului, în bătăile subtile ale precuției și pasionantele intervenții ale suflătorilor. Sinikka Langeland a dus arta povestirii cîntate la un nivel extraordinar cu ajutorul cîtorva ingrediente: sinceritate, simț dramatic, poezie și creativitate muzicală.

Rebekka Bakken Band: Rebekka Bakken – voce, Kjetil Bjerkestrand – keys, Hallgrim Bratberg – chitară, Rino Johannessen – bass, Per Hillestad – baterie

Rebekka Bakken e o descoperire recentă, am ascultat-o cu adevărat anul acesta, pe cînd pregăteam textele pentru festival. Ascultasem și înainte cîteva sugestii de pe spotify , dar nu știu de ce nu m-a prins. Prin mai, tot căutînd ce s-ar potrivi în playlistul pentru festival, citind interviuri, ascultînd în căști, vocea ei mi s-a lipit de suflet încet , încet. Cum putusem să nu ascult pînă atunci așa o muziciană extraordinară?… Ce voce! Ce personalitate! O depășește pe Joan Baez! Și cîte emoții stîrnește! Trupa cu care a venit a fost alcătuită din muzicieni fantastici, cu biografii muzicale încărcate de poate sute de concerte rock și pop. Niciunul, însă, din topul muzicienilor jazz cunoscuți deja la Gărâna. Pe noul ei album, Always on my mind, cînta alături de Eivind Aarset, Jo Berger Myhre și Rune Arnesen, iar pe albumele mai vechi îi găsești pe Nils Petter Molvær și Bendik Hofseth. Ca să nu mai zic că pe Rebekka o găsești și pe un album al lui Dhafer Youssef.

Să nu o mai lungesc, au fost ultima trupă a serii, sâmbătă, frigul începuse să se simtă prin cele trei cojoace purtate. Iar pe scenă a urcat Rebekka Bakken, într-un costum vaporos și colorat. Vocea ei a trecut dincolo de scenă de la prima piesă cîntată și a prins în mreje, ca o vrăjitoare iscusită, întreaga omenire din poiană. Amuzantă, pasională, o adevărată vedetă rock, a dat lovitura de grație pe la mijlocul concertului cînd a cîntat So Ro. A fost momentul de magie al festivalului! Imaginează-ți scena inundată de aburi îmbrăcînd silueta înaltă a unei huldre blonde. Vocea ei s-a înălțat ca un castel de cleștar vrăjit, loc în care am fost sechestrați cîteva minute, uluiți de frumusețea care ni se strecura adînc în suflet. Era o frumusețe de o consistență nemaiîntîlnită – colorată de un timbru nemaiauzit, purtîndu-ne pe note surprinzătoare și atît de clare! Momentul instrumental de vîrf al concertului a fost soloul lui Hallgrim Bratberg la piesa Powder Room Collapse, iar coverul de la Break My Heart Again m-a mișcat pînă la lacrimi…S-au întors de două ori pe scenă la final și au încheiat seara cu atît de multă bucurie, de nu o să pot uita prea curînd întîlnirea asta…

O să las aici cîteva fotografii și un playlist, poate vrăjește vreun cititor rătăcit.

playlist spotify: Rebekka Bakken – The Best

Daniel Herskedal Trio: Daniel Herskedal – tubă, trompetă bas, Eyolf Dale – pian, Helge Andreas Norbakken – percuție

Muzica lui Daniel Herskedal invită mereu la reflecție. E o muzică care te ajută să te conectezi la șoaptele din interior. Pe cît de melancolice și așezate par albumele lui, pe atît de provocatoare și energice sînt concertele sau, cel puțin, concertul de la Gărîna. Cu Eyolf Dale la pian și Helge Andreas Norbakken la tobe, Daniel Herskedal a creat timp de o oră un adevărat show! Incredibili de creativi, comunicînd fascinant unul cu celălalt, cu o bucurie, deschidere și inspirație greu de descris! Peisajele sonore setate au fost doar pretexte de a te purta într-un film cu o acțiune consistentă, din care n-au lipsit drama, emoția, subtilitatea, profunzimea, contrastele. O estetică originală care hrănește urechea și inima, mintea și sufletul.

The Side Effects – Marius Neset – saxofon, Stian Carstensen – acordeon, Thomas Strønen – percuție, tobe

Norwegian Jazz Meeting la Gărâna Jazz Festival, dar și festivalul în sine s-a încheiat cu fabuloșii Marius Neset, Stian Carstensen și Thomas Strønen. Ce muzicieni, ce coloși! The Side Effects este cel mai nou proiect al lor, nu au cîntat de prea multe ori împreună, dar fiecare a adus pe scenă ce avea mai valoros, cu o poftă și o pasiune care ne-au lăsat mască! Marius Neset e cam extraterestru, Stian Carstensen e un creuzet al tradițiilor din toate zările, iar Thomas Strønen – magicianul texturilor, cel care pune culoarea pe pînză, dar cum o așază! Împreună au creat un concert intens, bogat în improvizații – arabescuri hrănindu-se și crescînd din intuiția de moment și din „greutatea” experințelor fiecăruia.