Nordic Jazz Festival este un festival olandez, ajuns anul acesta la a doua ediție. O gașcă obsedată de jazzul nordic din Wageningen a pus la cale anul trecut un festival dedicat doar muzicienilor nordici, din Norvegia, Suedia, Danemarca, Finlanda și Islanda. Am descoperit festivalul uitîndu-mă în agenda de concerte a lui Bugge Wesseltoft. Avea setate două concerte la Wageningen, așa că a trebuit mai întîi să aflu ce e Wageningen, unde e Wageningen și cum putem ajunge acolo.
Vineri, 22 septembrie 2023
Orașul Wageningen e pitoresc, universitar, cu o facultate de agricultură și tradiție în domeniu. Dar și cu un club de jazz în cadrul Junushoff Theater. Line-upul norvegian îi avea pe Bugge Wesseltoft solo, Tord Gustavsen & Trygve Seim, Ellen Andrea Wang Trio și Rymden. Am reușit să găsim un hotel, ceva mai departe de centru, într-o pădure, am închiriat o mașină și am plecat după prînz spre Wageningen.
Concertele începeau pe la 7, aveam timp! Dar nu luasem în calcul traficul de vineri, așa că am făcut vreo 4 ceasuri, cu tot cu ieșirile greșite de pe autostradă. Abia am avut timp să lăsăm bagajul la hotel. Ușa la cameră nu se mai închidea… Am lăsat-o așa, ne-am urcat la loc în mașină și am pornit spre teatru, nu înainte de a-l anunța pe Bugge că îi vom fi spectatori.
Teatrul – o clădire modernă cu o arhitectură fantastică în interior. Vreo trei săli de bar pe lîngă cele două săli de concerte – Grote Zaal și Kleine Zaal. Public 99% olandez, bulucindu-se la fel ca noi să prindă loc în sală. Primul și al treilea concert al zilei se desfășurau în Grote Zaal, al doilea și ultimul – în Kleine Zaal. Într-unul dintre cele trei baruri, lîngă Kleine Zaal, era un ecran pe care se proiecta concertul din acea sală, pentru că nu toată lumea din sala mare încăpea în cea mică, evident…Pînă la urmă am intrat doar în Grote Zaal, iar concertele din Kleine le-am urmărit pe ecran. Se păstra destul de multă liniște și în același timp puteai sta relaxat, bînd sau mîncînd ceva.
Acesta a fost programul:
Tord Gustavsen &Trygve Seim: pian & saxofon – Kleine Zaal
Pe primul concert norvegian al zilei l-am savurat din exteriorul sălii. Cum la Video- Lounge era deja full, am urcat la etaj unde nu era nimeni. Dacă te aplecai peste balustradă puteai vedea ecranul. De auzit se auzea foarte bine, așa că am rămas acolo, savurînd la răstimpuri improvizațiile lui Trygve care dădeau culoare și căldură muzicii alese de Tord Gustavsen (ceva teme de Bach). Am și înregistrat un pic.
Bugge Wesseltoft Solo – Grote Zaal
Concertul așteptat al zilei ne-a găsit în al treilea rînd. Muzica ni s-a așezat instantaneu pe umeri, învăluindu-ne într-un cocon sonor căruia i-am dat numele de „acasă”. În acea seară „acasă” a fost muzica lui Bugge. A reluat cîteva piese de pe Be Am doar la pian, a improvizat și la sintetizator, reușind să balanseze pianul cu sonoritățile electronice astfel încît să îl poți urmări ușor pe coridorul de energie care creștea vizibil. Trollmann! Nu știu cum reușește! O avea o formulă anume? Bănuiesc că aceea de a se conecta la sine și în același timp a păstra conexiunea cu cei care îl ascultă. Atunci se naște ceva, altceva mereu, de-aia e atît de fascinant să îl urmărești. Totul poartă amprenta limbajului său unic, esteticii implicite și umanismului pentru care e atît de iubit. Frumoasă creatură a Universului!
Sîmbătă, 23 septembrie 2023
Sîmbătă ne-am trezit tîrziu, ne-am plimbat prin pădurea din împrejurimi care era și grădină botanică, apoi am ajuns în centru să luăm prînzul cu B. A plouat ceva, în reprize scurte, dar pline de personalitate. Apoi soarele ne-a chinuit, sîcîindu-ne odihna. Wageningen are un farmec aparte, ca de oraș medieval. Nu e foarte mare, dar dichisit și animat. Am băut o cafea într-un loc cu nume de pisică, care avea pe pereți, în interior, fotografii cu celebrele pisici din jazz – Louis Armstrong, nesuferitul ăla de Miles Davis , Ella Fitzgerlad și mai mulți. Biserica din centru era transformată într-un bazar, iar împrejurul ei piețarii te ademeneau cu tot soiul de mîncăruri. Un britanic vindea plăcinte, alții pește prăjit sau legume crude. Chiar și aparenta bombă în care am intrat să mîncăm ceva indonezian a avut farmecul ei în final, și datorită mîncării, și datorită oamenilor locului. După ce am ieșit de acolo am dat nas în nas cu unii dintre muzicienii care urmau să cînte. Cum am mîncat destul de tîrziu, pasul următor a fost spre ultima seară de festival.
Ellen Andrea Wang Trio – Grote Zaal
Ellen Andrea Wang – contrabas, Rob Luft – chitară, Jon Fält – tobe
Ce trio grozav! Ellen Andrea Wang este una dintre cele mai iubite muziciene ale Norvegiei, pentru vocile sale atît de frumoase. Da, are două voci! Una dintre ele este superbă, clară și caldă, nu forțează niciodată nota, știe care îi sînt limitele și jonglează ușor cu ele, iar compozițiile ei sînt cuceritoare. Excelează și la contrabas – cea de-a doua voce, conducînd cu naturalețe un trio alcătuit din alți doi muzicieni – fenomene. Rob Luft (britanic) e genial! Iar Jon Fält – o nebunie de om!
Rymden – Grote Zaal (sîmbătă, 23 septembrie 2023)
Bugge Wesseltoft – pian, Dan Berglund – contrabas, Magnus Öström – tobe
Nu știu al cîtelea concert Rymden a fost pentru mine, poate al treilea, al patrulea? De data asta aveau emoții, cîntau pentru prima oară piesele de pe noul album, Valleys and Mountains, care oricum nu apăruse la acea dată, ci cîteva săptămîni mai încolo. Și fără John Scofield. La Wageningen au susținut un concert în care au mixat piesele vechi cu cele noi. Celor vechi au reușit să le dea altă „față” și s-au potrivit foarte bine cu soundul nou. Publicul a fost în delir. Mie nu prea mi-a plăcut sonorizarea. Tobele se auzeau cam tare și afectau atmosfera generală. Ascultînd albumul, mi-a plăcut mult mai mult atmosfera de acolo, decît cea care le-a reușit la Wagenigen. Fiindcă era primul lor concert cu material nou, e de înțeles. Sper să îi mai prind în vreun concert după ce piesele noi se vor mai roda. Improvizațiile lui Bugge și ale lui Dan mi-au plăcut foarte mult și mi-au încarcat bateriile solare (alea din care îmi iau energia de a mă tîrî pe pămîntul pe care o grămadă îl urîțesc acum omorînd)
Puteți asculta și cumpăra noul album Rymden de aici: Rymden – Valleys and Mountains . Nu veți regreta! E SUPERB!
La fel de superb ca toată experiența noastră la Nordic Jazz Festival. Ne-au plăcut organizatorii și organizarea, line-upul, orașul, mîncarea. Ne mai întoarcem și la anul cu siguranță și atunci poate explorăm mai mult împrejurimile.
Șotron versus Paradis 